În ultima zi a vizitei noastre, ne-am propus să vedem împrejurimile Bucureștilor. Mai exact Mogoșoaia, Curtea de Argeș și mănăstirea Cernica. Cum nu am putut găsi nicio hartă a mijloacelor de transport în comun care să ne ajute să ajungem la obiectivele propuse spre vizitare, am decis să închiriem o mașină (asta e de dragul poveștii, în realitate nici una dintre cele patru dudui neavând suficient curaj pentru a se urca la volan sau chiar dacă ar fi avut curajul, acesta ar fi dispărut când ar fi dat cu ochii de traficul din București).
Mogoșoaia ne-a întâmpinat încă de la primii pași cu flori. Mai exact trandafiri. Pe aleea principală, de o parte și de cealaltă rozele frumos colorate și mirositoare erau cele mai bune gazde ce ar fi putut fi găsite pentru a ne întâmpina. Grădina palatului pare a păstra aerul vremurilor în care a fost ridicată. Casa de oaspeți din curtea palatului, cuhnia (bucătăria), turnul porții, toate emanând stilul brâncovenesc, te transpun în vremea lui Constantin Brâncoveanu. În liniștea care domnește, poți să juri că se aud copitele cailor sau zgomotul făcut de trăsurile ce aduceau la baluri tinere domnițe. În sere am găsit câțiva copiii reuniți sub pretextul unui atelier de educație plastică. Și, de parcă toate acestea nu ar fi suficiente, în fața castelului se află lacul Mogoșoaia, încărcat parcă de nuferii lui Eminescu.
După ce ne-am încărcat simțurile cu măreția și eleganța vremurilor trecute, am plecat spre Curtea de Argeș, atrase și de legenda meșterului Manole. Biserica episcopală ctitorită de Neagoe Basarab este locul în care sunt înmormântați regele Carol I și regele Ferdinand I. Am căscat ochii așa cum am făcut-o și în celelalte capitale europene. Ce ne-a plăcut însă cel mai mult a fost grădina mănăstirii, foarte bine îngrijită și păstrată și picturile din interiorul bisericii.
Dată fiind ora destul de înaintată, am decis să ne întoarcem spre București și să mai vedem înainte de a ne întoarce acasă Mănăstirea Cernica și Mănăstirea Pasărea. Deși eram destul de reticente în fața ideii de a avea două mânăstiri la marginea unui oraș atât de aglomerat și zgomotos, am fost surprinse de liniștea și atmosfera din cele două lăcașe de cult. Nu știu dacă am fost impresionate de istoria celor două așezări, dar cu siguranță am plecat mai împăcate cu noi înșine.
Am terminat călătoria noastră în forță, cu o cină la Restaurant Jariștea. Și cred că atmosfera de la Jariștea descrie cel mai bine ceea ce a fost cândva Bucureștiul. Și cred că își merita cândva denumirea de Micul Paris. Muzica autentică, mâncare autentică, o gazdă minunată, preocupată de buna dispoziție a oaspeților, toate te fac să uiți tot ce ai fi văzut urât într-o capitală care se luptă pentru a-și găsi un loc, pentru a-și creiona o personalitate, pentru a-și desăvârși un stil.
Concluzii: În București e bine să te miști cu metroul (e singurul care te poate duce dintr-o parte în alta a Bucureștiului într-un timp relativ scurt); nu există un autobuz care să te plimbe pe la punctele turistice din oraș (nici nu ar avea cum, pentru că ar rămâne blocat în trafic); nu există puncte de informare turistică, nu-ți poți lua hărți decât de la hotel sau de la librării; nu există indicatoare spre obiectivele turistice; nu există toalete publice (iar cele care există sunt infecte); românii nu prea vorbesc limbi străine, așa că e dificil să te îndrume cineva; orașul nu e deloc scump comparativ cu alte capitale; e un oraș destul de poluat, cu o Dâmboviță nefolosită la maxim; nu am găsit nicăieri ospitalitatea de care se vorbește peste tot; este un oraș în care nu te poți plictisi; sunt multe de văzut și de făcut, deși nu toate sunt promovate ca obiective turistice.
Concluzia mea, a bucureșteanului: suntem în grafic. Încă avem cu ce. Ba s-ar putea să fim chiar peste multe capitale europene. Dacă am rezolva cu drumurile și cu turismul (mai bine zis cu serviciile) am scoate bani frumușei.
Iti poti schimba meseria cu brio.Pe mine m-ai convins.
Daca as fi un turist strain as vizita cu mare placere capitala Romaniei, dupa ce as citi postarea ta.
Norocul meu este ca nu doresc sa arunc cu timpul aiurea prin aglomeratia din "oraselul" nostru.
C
Deci se poate. Important e unghiul din care privesti, nu?