Asta e formula cu care toată lumea te agață, te interpelează, te oprește pe străzile madrilene. Mai avem și hoyen guapas sau hoyen morenas. Madrilenii sunt, așa cum citisem în diverse ghiduri și pe diverse site-uri, curtenitori. Nu fac economie la complimente, nici la fluierături. Ospătarii sunt ok, atâta vreme cât nu știu de unde ești. Femeile mi s-au părut ușor neîngrijite. Fără obsesia pedichiurii proaspăt făcute sau a defrișării pe brațe. Cu toate astea, nu mi s-a părut că ar avea vreo problemă cu felul în care arată. Și nici că ar da doi bani pe felul în care sunt privite.
La capitolul magazine, Madridul are de toate: de la chinezării la Zara; de la H&M la S&H (adică buticele care crează impresia de second hand). Dat fiind faptul că în perioada în care am fost noi era o sărbătoare locală, am văzut cum arată un târg de haine. Adică, un fel de bazar. Turcisme, chizenarii, indienisme și alte chestii. Ok, recunosc, mi-am achiziționat una pereche sandofiori. Dar pe talpă scrie “Made in Spain”. Mărimile sunt ca la noi. Adică în magazine și-a găsit haine colocatara sisut. Și colega mea. Care se hrănesc cu apă plată cu lămâie și arată întocmai.
Sărbătoarea de San Isidro pe care am prins-o noi la ei ne-a arătat o altă față a locuitorilor de acolo. Mi-am adus un pic aminte de Maramureș. De ce? Păi madrilenii se îmbrăcară în costume tradiționale. Se puseră pe cântat și pe jucat flamenco. Pe mâncat ochișori și pe băut sangria. În Plaza Mayor a avut loc o chestie de am asimilat-o noi cu un spectacol Divertis. În alte colțuri ale Madridului, au avut loc reprezentații de flamenco și concerte ale diverselor fanfare.
În a doua parte a minunatei excursii, din cauză de bătături, căldură și oboseală, am luat-o cu metroul. 10 călătorii 7.4 euroi. 1 călătorie 1 euroi. Am întâlnit același sistem ca și în Barcelona. Cu metrouri care vin la secundă. Cu magistrale legate prin stații comune în punctele cheie ale orașului. Cu pasaje amețitoare. Cu oameni civilizați care știu că pe scara rulantă se staționează pe partea dreaptă, iar partea stângă rămâne liberă pentru cei care se grăbesc sau sunt mai sportivi din fire.
Folosindu-ne de mijlocul de transport mai sus amintit, am făcut prima oprire la Santiago Bernabeu. Impresionant. Ne-am pozat cu ghete, baloane de aur , cupe, cupițe. Scot străinii ăștia bani din orice. Era un fular cu Real în jur de 35 de euro. Nu mai vorbim de șorturi sau tricouri care săreau ușor de 50 de coco. Am plătit pentru un tur complet, inclusiv dușuri, vestiar, bancă 20 de euroi. Stadionul este impresionant. Și chiar și gol parcă îți face pielea de găină. Ziceam că scot bani și din piatră seacă. Corect. Însă au și cu ce se lăuda. Muzeul stadionului păstrează toate cupele, medaliile, premiile, fotografiile cu jucători, antrenori, echipe adverse.
După atâta sport, vizitarăm grădina zoologică. Imensă. Sau poate doar ne dureau pe noi picioarele. La capitolul animăluțe, vienezii îi iau pe spanioli de departe. Deși, aici am fost super încântată să asist la un show cu păsări răpitoare și la un show cu delfini. Nu știu dacă grație animăluțelor, muzicii, vocii announcerului, dresorilor, însă toată lumea era lipită de scaune, într-o liniște deplină. Uralele care izbucneau la sfârșitul fiecărui număr le-am mai întâlnit doar la tango în București acum câteva luni.
Ce mai au madrilenii? Mai au expoziție de trandafiri. De vis. Cu nenumărate specii de roze. Într-o singură culoare sau într-un amestec de culori. Mai au teleferic. Curat. Și în care voice overul îți explică încă de la urcare pe unde te afli și ce vezi. Exact ca un ghid. Și abia de acolo, de sus, îți dai seama că Madridul e un oraș aruncat parcă într-o pădure, la ale cărei margini se face sport. Aveam să aflăm că numita Casă del Campo a fost cândva terenul de vânătoare al prințului Felipe de Bourbon. Păi și cum, a renunțat prințul la ceva al lui ca să se bucure poporul? Dap. La ei e invers. Conducătorii renunță, nu acaparează.
Aș mai avea de adăugat doar impresii despre Barajas. Aeroportul. Care e fascinant și înfricoșător de mare. Și ne-am dat seama de asta în mometul în care am fost redirecționate spre un alt terminal. Ca să vă faceți o idee, diferența între terminale era de 2 stații de metrou. Lungi. Pe care inițial noi am zis că le vom face pe jos. Noroc că am dat peste o româncă la informații și ne-a trimis spre autobuz, că, dacă nu, făceam o noapte întreagă de la terminalul T4 la T1.
Cam asta fu excursia în capitala Spaniei. Ne-am întors bine sănătoase, fără gripe porcoase. Cred. Adios Madrid y bem-vindo Lisboa!
Ce zgarcita … pentru 35 de coco, nu ai adus un fular original.In fine, ne bucuram ca sunteti intregi si sanatoase si voiaj frumos la…acolo unde v-ati propus voi sa mergeti .C.
Lasa ca ti-am promis ca iti fac rost. Nu ma mai stresa.