M-am întors. De pe meleaguri unde principala noastră grijă a fost să ne trezim dimineață ca să avem timp să vizităm cât mai multe. Unde principala problemă a fost dacă să mâncăm sau nu paella. Unde singurul necaz a fost că nu am avut curaj să ne dăm în ciocanul din parcul de distracții. Unde singurul complex a fost lipsa de nebunie de care aveam nevoie ca să dansăm cu oamenii locului flamenco. Sau alte dansuri mai mult sau mai puțin inspirate. Acum urmează să vă povestesc. Cum a fost. D-a fir a păr.
Mai e nevoie să vorbim despre low cost-ul cu care ne-am deplasat fundurile? Nu. Că e același ca și la Barcelona. Condițiile aceleași. Parcă românașii sunt mai puțini totuși. Cei care pleacă. Cu toate astea, am avut parte de porția de piți. Care plecau spre țări promițătoare, ca să-și achiziționeze haine că “fată, nu mai am nimic la modă”. Sau, ca într-o reclamă inspirată “sunt piți și nu mi-am mai luat nicio pereche de pantofi de cinci luni”. Ne-au urmărit parcă. De la intrarea în aeroport, sau cum s-o putea numi Băneasa, până în avion, sau cum s-ar putea numi chestia cu care am zburat, care scârțâia din toate încheieturile.
Ne-am îngrămădit să prindem locuri. Departe de piți. Din cauza zgârceniei de a da 15 Ron în plus pentru o preîmbarcare decentă. Asta e. Am făcut-o, am făcut-o. După coate, împinsături, înjurături și alte cele care țin de întoarce și obrazul celălalt, ne-am așezat. Și am pornit a visa. Pe aripi de vânt. Și pe aripile mașinăriei. Greșită mișcare. Cică să nu stai niciodată pe aripă. E, asta e. Noi acolo ne-am așezat. Și dă-i și zboară și dă-i și zboară. Echipa de stewarzi e la fel. De neprofesionistă. Citiți postarea despre Barcelona dacă ați uitat. Lumea a aplaudat la fel la aterizare. O prietenă care a zburat pentru prima dată a avut aceeași reacție pe care am avut-o eu anul trecut: “nu înțeleg, a fost o excepție că s-a aterizat cu bine?”
În Madrid, aceeași organizare ca și în Barcelona. Taximetriștii la fel de ok. Dacă e să mă întrebi pe mine. Dacă o întrebi pe colocatara sisuț va zice că erau cam șmecheri. Se poate. La cât eram eu de fascinată, s-ar putea să nu fi auzit comentariile lor în spatele nostru. Oricum, nu au șanse să îi ajungă pe taximetriștii noștri de la Băneasa. Înghesuite toate patru în taxi, plecarăm spre inima orașului. Da, da, comentarii răutăcioase m-au acuzat că m-am așezat în față lângă taximetrist ca să am mai mult loc. Aiurea. Am fugit să fac puțină conversație, să șterg praful de pe cuvintele și expresiile telenovelistice. Știți ce e fantastic în a merge cu taxiul? Afli cam tot ce e de aflat de la taximetrist.
Așadar, Spania resimte criza. Prin lipsa turiștilor. Madridul nu mai e ce era cândva. Atentatele au fost uitate. Nu-i mai sperie nici pe localnici, nici pe turiști. Lipsa banilor îi oprește pe toți. Pe localnici să mai investească, pe vizitatori să poposească. Totuși, madrilenii speră să se îndrepte ceva, acum că vor să organizeze Jocurile Olimpice. Super. Barcelona arată minunat după o astfel de experiență. Ce mai aflu? Păi că, dacă vrei să ai un trai decent în Madrid, trebuie să câștigi în jur de 1500 de euro. Chiria e în jur de 800 de euro pentru un apartament cu trei camere. Care poate fi împărțit, dacă e nevoie, cu încă alte 3, 4 persoane. Poți să trăiești binișor din taximetrie. Deși sunt destul de mulți taximetriști pe străzile Madridului.
După o călătorie de 40 de euro și informații mult mai valoroase decât cele câteva zeci de coco plătite de noi, ajungem la destinație. Apartamentul cochet, micuț, însă foarte vesel mobilat. Situat destul de ok. Între două stații de metrou. Care metrou ne va ajuta mai mult în a doua jumătate a excursiei. Mai conversăm puțin cu Ramos, proprietara apartamentului. Ne mai recomandă și ea câte ceva de făcut și văzut și chiar gustat. În jurul orei 3 dimineața declarăm terminată ziua și, punând capul pe perna imaculată, începem să visăm la ceea ce va urma.
Bine ati revenit cu bine.Astept in continuare cu interes postarile despre minunata capitala a Spaniei.
PS Mi-ai adus fular cu BARCA ???
Multumim. Tu nu dezvalui intimitati dar eu trebuie sa povestesc despre tot? Hmmmm…
Omule, cum sa iti aduc fular cu Barca de la Madrid???? Vroiai sa ma omoare aia acolo????