Să continuăm jurnalul nostru de călătorie. Ziua de sâmbătă am petrecut-o în sudul Barcelonei. Plajă, soare, mare, nisip, șezlonguri, apă caldă și curată, pești gârlă, yahturi mii, mulți pensionari pe plajă la prima oră. Lipa lipa pe plajă, prin Barceloneta. Un cartier micuț, cu blocuri la fel de micuțe, dar viu colorate. Mi-am adus aminte de căminele studențești (alea care arată bine, da, da, sunt și din astea). Străzile la fel de înguste. Aici vecinii își pot împrumuta sarea pe balcon. Sforile lor de rufe sunt cum erau la noi pe vremea lui Ceașcă’: în afara balconului. Așa că vă pot spune din surse sigure că spanioloaicele preferă lenjeria din dantelă neagră. Tot aici am văzut muscate. Mii și mii, de toate culorile, de toate mărimile.
Tot admirând căsuțe și străduțe, ne duseră pașii în Port Vell. Aici își țin toți Țiriacii și Copoșii lor bijuteriile. Nu, nu sunt Maybachuri, Lamborghini sau Ferrari. Ei se răsfață și își prezintă opulența în yachturi de lux. Cred că numai întreținerea pe o lună îi costă salariul meu pe doi ani. Asta e. Se pare că ei o duc mai bine. Ori muncesc mai mult și mai cu spor, ori câștigă mai bine că sunt mai buni negociatori. Spun asta pentru că portul era plin ochi de asemenea bijuterii. Bine, nu am mai fost de mult la Constanța sau la Mamaia, dar parcă totuși aici erau mii de vase de diferite mărimi. Tot aici am văzut vase de croazieră. Un fel de Titanic. Poate o să vi se pară ciudat, însă exact la asta m-am gândit când am văzut imensitățile de vapoare: nu au cam puține bărci de salvare? Fricky… Anyway, când am să zbor cu Taromul și am să îmi iau rochița de la Pronovias, am să plec în luna de miere într-o croazieră, că până atunci o să fie mai multe bărci de salvare și am să am și eu pe Leo Dicaprio al meu (stați liniștiți, până la sfârșitul postării, mă trezesc).
La insistențele sorelinei, am zis să intrăm și la Cinema-ul 3D. Am intrat, deși fata de la casă ne avertizase că filmul e în catalană. Adică un fel de spaniolă neterminată, pronunțată într-o portugheză de baltă. Am insistat în prostia noastră cu gândul că vom vedea Sharks. Ieeeee, sangre, sangre. Ciuciu sangre. Era un documentar despre viața pe fundul mării. O frumusețe, peștișori inocenți, plante ciudatele, moluște alunecoase, toate conviețuind într-o armonie perfectă. Nu tu un rechiniuț cât de mic, care să deschidă fălcile spre noi, nu tu un pescar măcar, care să strice armonia melcilor și a meduzelor. Limba infectă, înțelegeam din doi în doi. Eee, asta e, trebuia să încercăm. Măcar dacă ar fi fost răcit vreun peștișor din ăla sau să se fi aflat pe patul de moarte. Nimic. Liniște și armonie de 8 euro. Abia la sfârșit ne-am explicat și prezența a vreo șase puradei. Hmmm, ar fi fost ciudat să îi aducă părinții (oricât de deschiși la minte ar fi fost) la ceva gen Fălci.
Dacă tot ajunserăm în port, hai să ne dăm și cu vaporașul. Mie mi-a plăcut, co-călătoarele s-au plictisit groaznic. Vaporașul cam dărăpănat, e drept, dar a rezistat. De fericire că a rezistat și el și noi, ne luarăm o clătită (noi, el nu). Bunicică, alți 4 euro. Hai spre teleferic să urcăm la castel la Montjuic. După două ore de stat la coadă ca să ne dăm cu telecabina, ne veni și nouă randu’. Se puse un vânticel de ne bălăngăneam ca o frunză-n vânt. Am făcut febră musculară la limbă de atâtea cruci făcute în amărâtele alea de 5 minute cât a durat drumul. Mă și vedeam la știrile de la ora 5, de la PRO TV:”trei tinere din România și-au găsit sfârșitul în Marea Mediterană, în urma prăbușirii telecabinei cu care încercau să ajungă pe Montjuic. Fetele au fost devorate cu mai multă sau mai puțină plăcere de cinci rechini care ar fi trebuit să se afle la Cinema 3D, însă erau în pauza de masă”. După cinci Tatăl Nostru, după ruperea mâinii soră-mii și după zece declarații de dragoste tot către soră-mea (că am zis să nu rămână sentimente nedezvăluite), am pus piciorul pe pământ. Pământul se învârtea. Știu, știu, Pământul de obicei se învârtește, numa’ că acuma o făcea mai cu spor. Eaaaaasy, eaaasy. Să căutăm o bancă repejor. Asaaaa, pfiu, mucho mejor. Acu’ să analizăm grădinile. Gardurile perfect tunse. Cactușii mari, nu am văzut niciodată cactuși așa mari. Hai să mergem spre alt teleferic. Dios mio, otra vez? Același vânt, aceeași grimasă, cealaltă mână a soră-mii bușită. În rest, peisaj de vis.
Ia te uită, la castel în poartă, oare cine bate? Eu sunt, bună mamă, fiul tău iubit, eu și de la oaste mă întorc rănit. Pe bune. Mergeam aproape în mâini, nu mai simțeam picioarele. Castelul, un fel de cetate de la Suceava pentru cunoscători, însă super bine îngrijit. Iar grădinile….grădinile super cochete. Aceeași panoramă minunată a unei Barcelone superbe. După un suc scuuump, o luarăm spre Estadio Olympico. Copăcel, copăcel, hai că mai avem un pic! Curaj, curaj, piciorușele mele iubite! Făcut poze, bifat obiectiv, făcut poze în diverse ipostaze. Alungate de un norișor, ziserăm să bifam și Poble Espanyol. Un fel de Muzeul Satului al lor. Intrarea un poquito cara. 8 euro pentru câteva străduțe și câteva căsuțe vechi. Dar a meritat. Plus că era nu știu ce festival cu Mexico querido sau ceva de genu’.
După toată această zi minunată, hai să căutăm un McDonald’s sau un KFC să basculăm și noi mâncare sănătoasă. Ghinion. Se puse o ploicică de ne udă până la pielicică. Toate fast food-urile fugeau de noi. Era un semn că nu trebuie să cedăm tentației de a hali porcării. Renunțarăm la hrană și începurăm să căutăm hrana spirituală, mai pe românește, Fântâna Magică. Am trecut de două ori pe lângă ea. Într-un final, luându-ne după turmă, ajunserăm. Începu spectacolul. Luuume câtă frunză câtă iarbă. Spectacol de lumini și culori, muzică și dansul apei. Minunat. Acolo, din păcate, s-a simțit acut lipsa lui.
Cu un ultim efort, la 13 ore de la plecarea din apartament, ne întorceam mai mult în mâini. Nu mai știu cum am ajuns la duș și apoi în pat. Nu mai știu nici cum am adormit. Dar știu că am visat frumos. În noaptea aia eram prințesă (ceva gen Infanta Cristina sau ceva), mă plimbam prin curtea castelului și nu existau teleferice, existau calești.
Tot mai am…
Eeeeeee, este mult mai bine !!!!!!!! Merita sa nu pui geana pe geana!!!!!!!! Vai ce mi-ar fi placut sa fiu cu voi !!!!!! Voua v-ar fi displacut in mod cert!! Iti dai seama ce minunat ar fi fost sa chitzaie blonda din 5 in 5 min: mi-e foooooameee, mi-e seeeeteeeeeeee, ma dooor picioareleeee, cand ajungeeeem, vreeeeeauuuuuuuuuuuuuuuuu o rochitaaaaaaaaa, bluzitzaaaaa, pantofior si ceva dulceeeeeeeeee, repede, repede ca moooor !!!!!
Ce zici, te tenteaza?!!!!!